Tipuri de operatiuni pe piata instrumentelor financiare derivate - Operațiuni de Arbitraj

Operaţiunile de arbitraj se bazează pe exploatarea anomaliilor de preţ pentru un produs tranzacţionat simultan pe două pieţe de acelaşi tip (fie spot, fie futures) sau a diferenţelor dintre cotaţia spot şi cea futures pentru produsul respectiv.

În general, operaţiunile de arbitraj presupun asumarea unor riscuri extrem de reduse, în unele cazuri apropiate de nivelul 0 datorită poziţiilor de sens opus care se deschid simultan pe două pieţe: cumpărare pe piaţa mai iefitnă şi vânzare pe piaţa mai scumpă. Astfel se blochează pentru o perioadă limitată de timp o diferenţă favorabilă marcându-se un profit fix, indiferent în ce direcţie vor evolua preţurile produsului respectiv pe cele două pieţe.

Un exemplu de arbitraj spot/spot îl constituie tranzacţionarea simultană a aurului pe pieţele de la New York şi Londra: dacă se întamplă ca la un anumit moment aurul să fie cotat la 550 dolari/uncie la Londra şi la 552 dolari/uncie la New York, atunci se poate iniţia o operaţiune de arbitraj prin cumpărarea a 1.000 uncii pe piaţa de la Londra şi vânzarea lor la New York la preţul de 552 dolari/uncie, realizându-se un profit cert de 2 dolari/uncie respective 2.000 dolari pentru întreaga tranzacţie.

În general aceste „anomalii” de cotare a mărfurilor pe diferite pieţe apar destul de rar şi se corectează foarte rapid întrucât foarte mulţi traderi încearcă să profite de aceste  diferenţe (spreaduri) din ce în ce mai mici, până în momentul în care preţurile de pe cele două pieţe se egalizează.

Un arbitraj mult mai uşor de realizat este cel spot/futures. Cea mai mare parte a timpului, o marfă care este tranzacţionată atât pe piaţa spot cât şi pe cea futures va beneficia de cotaţii diferite datorită decalajului de livrare dintre cele două pieţe (imediat pe spot şi la o anumită scadenţă care se poate întinde până la un an sau chiar peste pe piaţa futures).

Principiul arbitrajului spot/futures este acelaşi ca şi în cazul arbitrajului spot/spot: se cumpără marfa pe piaţa cu cotaţia mai mică şi simultan se vinde aceeaşi marfă pe piaţa cu cotaţia mai mare.

 Pe piaţa de capital din România pot fi efectuate operaţiuni de arbitraj între pieţele spot şi futures în cazul acţiunilor cotate atât pe piaţa BVB cât şi pe piaţa BMFMS sub formă de contracte futures.

Ceea ce trebuie să facă un investitor în acest caz este să urmărească în paralel cotaţiile unei acţiuni pe piaţa spot (BVB) şi pe piaţa futures (BMFMS) pe diferite scadenţe, iar în momentul în care diferenţa de preţ dintre cele 2 pieţe este suficient de mare pentru a-i asigura randamentul dorit, investitorul va cumpăra de pe piaţa BVB o cantitate de acţiuni şi va vinde simultan sau foarte rapid aceeaşi cantitate de acţiuni în echivalent contracte futures pentru scadenţa dorită.

La scadenţă, când cele două pieţe vor furniza cotaţii indentice sau foarte apropiate, investitorul va lichide ambele poziţii şi va încasa profitul rezultat din diferenţa blocată.

Operaţiunea de lichidare a poziţiilor se poate face şi înainte de scadenţa contractelor futures dacă diferenţa de preţ spot/futures pe acţiunea respectivă se micşorează seminificativ.

O altă condiţie importantă pentru investitor în vederea efectuării de tranzacţii de arbitraj spot/futures este deschiderea de conturi de client atât pentru piaţa spot cât şi pentru piaţa futures şi deţinerea sumelor de bani în cash necesare în ambele conturi.

De asemenea, la fel de important este accesul cât mai direct sau comunicarea cât mai rapidă dintre investitor şi brokerul său. De preferat pentru astfel de operaţiuni este deţinerea de conturi de tranzacţionare on-line prin care investitorul poate urmări permanent cotaţiile pe cele două pieţe în timp real şi poate introduce singur ordinele de tranzacţionare, eliminând astfel timpul necesar contactării brokerului şi comunicării detaliilor privind ordinele de tranzacţionare.

În continuare voi prezenta un scenariu de arbitraj în cursul lunii martie 2008, detaliind în acelaşi timp şi costurile pe care le implică o astfel de operaţiune pe piaţa de capital din România:

- În data de 15 martie 2008, ora 12:00, acţiunile SIF5 OLTENIA se puteau cumpăra de pe piaţa spot 20.000 acţiuni la prețul de 3,2500 lei şi se puteau vinde pe piaţa BMFMS 15 contracte futures (echivalentul a 15.000 acţiuni) pentru scadenţa aprilie la preţul de 3,4250 lei.

- Efectuând tranzacţiile de mai sus, investitorul îşi bloca practic o diferenţă de 3,4250 – 3,2500 = 0,1750 lei/acţiune pentru un interval de timp de maximum 45 de zile, respectiv pană la 30 septembrie, ziua de scadenţă a contractelor futures DESIF5 pe piaţa BMFMS.

- Profitul brut pe acţiune aferent acestei operaţiuni este de 0,1750 lei, însă randamentul final al operaţiunii este variabil, depinzând de preţurile de lichidare la scadenţă a poziţiilor pe cele 2 pieţe. Niveluri diferite ale acestor preţuri de închidere va genera comisioane diferite plătite pe piaţa spot precum şi impozite pe profit diferite pe cele două pieţe.

Tipuri de operatiuni pe piata instrumentelor financiare derivate - Operațiuni de Hedging

Operațiuni de hedging (acoperire a riscului)

Operațiunile de hedging sunt cele pentru care au apărut de fapt instrumentele financiare derivate. Astfel prin aceste operațiuni se urmărește de cele mai multe ori eliminarea riscurilor ce pot interveni în activitatea de bază a unei companii (risc valutar, risc de credit, riscul variației prețurilor produselor sau materiilor prime). De asemenea prin operațiunile de hedging se poate realiza și conservarea profitului rezultat la un moment dat pe un portofoliu sau limitarea pierderii. Cei care desfășoară astfel de operțiuni se numesc hedgeri.

Pentru acoperirea riscurilor hedgingul presupune folosirea instrumentelor oferite de piață pentru a deschide poziții contrare celor pe care compania le are efectiv. Presupunem un exemplu al unui importator care trebuie să achite peste 90 de zile partenerului său din UE suma de 50.000 de euro. Presupunem cursul spot EUR/RON de 4,15. În cazul în care leul se va deprecia importatorul va fi dezavantajat deoarece va cumpăra valuta la un preț mai mare, motiv pentru care fie va crește prețul pentru a-și păstra intactă marja de profit (astfel competivitatea sa va scădea) fie își va diminua marja de profit. Pentru a-și menține marja de profit poate fie să cumpere cei 50.000 de euro la momentul actual dar va pierde o sumă echivalentă cu costul de oportunitate al celor 207.500 lei pe durata celor 90 de zile, fie să achiziționeze contracte futures pe EUR/RON cu o scadență corespunzătoare celor 90 de zile. Astfel suma blocată este egală cu marja percepută de casa de compensație, iar importatorul va primi diferența de curs la data scadenței menținându-și astfel marja de profit calculată inițial la momentul importului.

Al doilea tip de operațiune de hedging presupune acoperirea riscului pentru un portofoliu. Presupunem că un investitor a achiziționat pe piața spot 10.000 de acțiuni SIF5 la un preț de 1,2 lei/acțiune. După aproximativ o lună avem un maxim al cotației 1,35 lei/acțiune după care cursul începe un trend descendent iar cursul va sparge bariera de 1,30 lei/acțiune investitorul poate decide blocarea profitului de 0,10 lei/acțiune, dar păstrarea pozițiilor spot. Astfel el va deschide poziții futures pentru o cantitate echivalentă. În acest caz va vinde 10 contracte futures la un curs futures cel puțin egal cu valoarea de 1,30 lei/ acțiune.

De ce nu avem lichiditate pe piețele românești?

Inițial, răspunsul meu vă va surprinde și, probabil, îl veți contesta. Cu toate acestea, vă rog, să citiți și motivația, înainte de a spune categoric că nu am dreptate.

Răspunsul stă în profilul oamenilor care vin la bursă. Marea lor majoritate sunt speculatori. Imi veți spune că fară ei nu există bursă. E adevărat, este nevoie de speculatori, dar în primul rând e nevoie de investitori și de persoane care să acționeze pe piețele de instrumente financiare derivate pentru a-și proteja portofoliile. Asta înseamnă că avem nevoie de oameni care să înteleagă în primul rând noțiunea de hedging și, apoi, și pe cea de arbitraj. Aceasta e soluția pentru a avea mai mulți bani, mai multe tranzacții la bursă.

De ce susțin aceste idei? Dintr-un motiv foarte simplu. Este binecunoscut faptul că piața de la Sibiu avea o evoluție spectaculoasă în perioada în care Bursa de Valori București (BVB) creștea constant. Dar oare s-a întrebat cineva de ce? Singurul lucru la care ”investitorii” se gândeau în acele momente era faptul că Bursa Monetar Financiară și de Mărfuri Sibiu (BMFMS) le dă posibilitatea de a tranzacționa 1000 de acțiuni cu 20% - 30% din banii pe care i-ar fi plătit pentru ele la BVB. Asta însemna pentru ei efectul de levier, câștig mai mare cu aceeași investiție. Corect, până la un punct de altfel, când piața nu mai este de partea ta. Atunci și pierderea e mai mare. De aceea, am văzut după 2008 mulți specialiști care au pus contractelor futures și opțiunilor eticheta de intrumente cu grad foarte mare de risc. E adevărat, dacă nu le cunoști ele sunt foarte riscante! Problema e să le studiezi, să vezi care este de fapt scopul lor fundamental. Acesta este acoperirea riscurilor!

Și totuși ce ar fi de făcut? Mingea de această dată este la casele de brokeraj. Ele trebuie să promoveze de acum încolo intrumentele financiare derivate, ca pe niște unelte de protecție (împotriva riscului de curs de schimb, împotriva riscului de variație a valorii portofoliului, etc), atrăgând astfel persoane ce își asumă cursul la un diferit moment, doar pentru a avea o protecție. În acest fel, interesul și creșterile de volume ar fi reale, și nu doar pur speculative.

Un alt element important pe care l-ar putea promova ar fi operațiunile de arbitraj. Astfel intermediarii ar putea oferi firmelor ce dispun de lichidități o alternativă la depozitele bancare. O alternativă cel puțin la fel de sigură, dar mai profitabilă.

Voi reveni cu o serie de articole în care voi explica modul de funcționare al acestor două tipuri de strategii.