Efectele știrilor asupra piețelor financiare

De curând am primit o solicitare, de la o studentă a Academiei de Studii Economice, pentru a scrie un articol legat de modul în care piețele financiare evoluează pe fondul evenimentelor economice și politice ce se petrec cu rapiditate, zilnic.

Nu departe de noi este momentul demisiei premierului Boc. În acel moment ne putem aminti faptul ca Bursa de Valori București a fost supusă unei scăderi bruște. Această reacție poate fi catalogată ca fiind una pur emoțională, deoarece după scurt timp piața a revenit și și-a continuat evoluția firească. Astfel de momente induc panică si de cele mai multe lor efectul lor durează de la câteva minute până la maxim câteva zile. Deîndată ce motivul cutremurului dispare, investitorii reiau pozițiile anterioare, iar piețele urmează direcțiile fundamentele trasate de fundamentele economice si politice de termen lung. La un moment similar am asistat azi prin demisia președintelui Germaniei. Cu toate că pe termen scurt am asitat la un moment de scădere, per ansamblu evoluția indicelui german a fost pozitivă astăzi. Deși aspectele politice influențează cursul activităților economice, de puține ori problemele din acest mediu se transmit cu efecte de lungă durată asupra piețelor financiare. Excepție fac de obicei conflictele armate deoarece acestea au urmări clare asupra vietii economice.
Celelalte informații prezente adeseori pe canalele media sunt informațiile economice. Dintre acestea distingem în principal indicatorii financiari (în cadrul companiilor profitul, cifra de afaceri, rata de capitalizare) și cei macroeconomici (Produsu Intern Brut, rata inflației, rata de dobândă). Aceștia de cele mai multe ori influențează mult mai puternic prețurile activelor financiare, iar efectele au o persistență mai mare în timp. Cu toate acestea, de foarte multe ori asistăm la momente în care la anunțarea valorilor, prețurile pornesc brusc într-o anumită direcție, urmând ca în următoarele zile și ore efectul să se diminueaze corespunzător cu nivelul în care valoarea anunțață a fost așteptată. Trebuie astfel să ținem cont în momentul în care analizăm cursul unui anumit activ în momentele apariției unei astfel de informații de nivelul așteptărilor investitorilor, deoarece o parte din valoarea acestor indicatori poate fi deja încorporată în curs.
În concluzie, aș dori să subliniez faptul că niciodată nu putem anticipa cu precizie de 100% evoluția cursurilor activelor financiare în momentul apariției unei informații noi. Din acest motiv este foarte important să cunoaștem modul în care cursul unui anumit activ este influențat de anumite informații și, de asemenea, mereu să avem în vedere posibilitatea unei reacții inverse. Din acest motiv subliniez încă o dată necesitatea ca orice investiției sau tranzacție speculativă să fie făcută respectând principiile de gestionare a riscurilor.

Tipuri de operatiuni pe piata instrumentelor financiare derivate - Operațiuni de Arbitraj

Operaţiunile de arbitraj se bazează pe exploatarea anomaliilor de preţ pentru un produs tranzacţionat simultan pe două pieţe de acelaşi tip (fie spot, fie futures) sau a diferenţelor dintre cotaţia spot şi cea futures pentru produsul respectiv.

În general, operaţiunile de arbitraj presupun asumarea unor riscuri extrem de reduse, în unele cazuri apropiate de nivelul 0 datorită poziţiilor de sens opus care se deschid simultan pe două pieţe: cumpărare pe piaţa mai iefitnă şi vânzare pe piaţa mai scumpă. Astfel se blochează pentru o perioadă limitată de timp o diferenţă favorabilă marcându-se un profit fix, indiferent în ce direcţie vor evolua preţurile produsului respectiv pe cele două pieţe.

Un exemplu de arbitraj spot/spot îl constituie tranzacţionarea simultană a aurului pe pieţele de la New York şi Londra: dacă se întamplă ca la un anumit moment aurul să fie cotat la 550 dolari/uncie la Londra şi la 552 dolari/uncie la New York, atunci se poate iniţia o operaţiune de arbitraj prin cumpărarea a 1.000 uncii pe piaţa de la Londra şi vânzarea lor la New York la preţul de 552 dolari/uncie, realizându-se un profit cert de 2 dolari/uncie respective 2.000 dolari pentru întreaga tranzacţie.

În general aceste „anomalii” de cotare a mărfurilor pe diferite pieţe apar destul de rar şi se corectează foarte rapid întrucât foarte mulţi traderi încearcă să profite de aceste  diferenţe (spreaduri) din ce în ce mai mici, până în momentul în care preţurile de pe cele două pieţe se egalizează.

Un arbitraj mult mai uşor de realizat este cel spot/futures. Cea mai mare parte a timpului, o marfă care este tranzacţionată atât pe piaţa spot cât şi pe cea futures va beneficia de cotaţii diferite datorită decalajului de livrare dintre cele două pieţe (imediat pe spot şi la o anumită scadenţă care se poate întinde până la un an sau chiar peste pe piaţa futures).

Principiul arbitrajului spot/futures este acelaşi ca şi în cazul arbitrajului spot/spot: se cumpără marfa pe piaţa cu cotaţia mai mică şi simultan se vinde aceeaşi marfă pe piaţa cu cotaţia mai mare.

 Pe piaţa de capital din România pot fi efectuate operaţiuni de arbitraj între pieţele spot şi futures în cazul acţiunilor cotate atât pe piaţa BVB cât şi pe piaţa BMFMS sub formă de contracte futures.

Ceea ce trebuie să facă un investitor în acest caz este să urmărească în paralel cotaţiile unei acţiuni pe piaţa spot (BVB) şi pe piaţa futures (BMFMS) pe diferite scadenţe, iar în momentul în care diferenţa de preţ dintre cele 2 pieţe este suficient de mare pentru a-i asigura randamentul dorit, investitorul va cumpăra de pe piaţa BVB o cantitate de acţiuni şi va vinde simultan sau foarte rapid aceeaşi cantitate de acţiuni în echivalent contracte futures pentru scadenţa dorită.

La scadenţă, când cele două pieţe vor furniza cotaţii indentice sau foarte apropiate, investitorul va lichide ambele poziţii şi va încasa profitul rezultat din diferenţa blocată.

Operaţiunea de lichidare a poziţiilor se poate face şi înainte de scadenţa contractelor futures dacă diferenţa de preţ spot/futures pe acţiunea respectivă se micşorează seminificativ.

O altă condiţie importantă pentru investitor în vederea efectuării de tranzacţii de arbitraj spot/futures este deschiderea de conturi de client atât pentru piaţa spot cât şi pentru piaţa futures şi deţinerea sumelor de bani în cash necesare în ambele conturi.

De asemenea, la fel de important este accesul cât mai direct sau comunicarea cât mai rapidă dintre investitor şi brokerul său. De preferat pentru astfel de operaţiuni este deţinerea de conturi de tranzacţionare on-line prin care investitorul poate urmări permanent cotaţiile pe cele două pieţe în timp real şi poate introduce singur ordinele de tranzacţionare, eliminând astfel timpul necesar contactării brokerului şi comunicării detaliilor privind ordinele de tranzacţionare.

În continuare voi prezenta un scenariu de arbitraj în cursul lunii martie 2008, detaliind în acelaşi timp şi costurile pe care le implică o astfel de operaţiune pe piaţa de capital din România:

- În data de 15 martie 2008, ora 12:00, acţiunile SIF5 OLTENIA se puteau cumpăra de pe piaţa spot 20.000 acţiuni la prețul de 3,2500 lei şi se puteau vinde pe piaţa BMFMS 15 contracte futures (echivalentul a 15.000 acţiuni) pentru scadenţa aprilie la preţul de 3,4250 lei.

- Efectuând tranzacţiile de mai sus, investitorul îşi bloca practic o diferenţă de 3,4250 – 3,2500 = 0,1750 lei/acţiune pentru un interval de timp de maximum 45 de zile, respectiv pană la 30 septembrie, ziua de scadenţă a contractelor futures DESIF5 pe piaţa BMFMS.

- Profitul brut pe acţiune aferent acestei operaţiuni este de 0,1750 lei, însă randamentul final al operaţiunii este variabil, depinzând de preţurile de lichidare la scadenţă a poziţiilor pe cele 2 pieţe. Niveluri diferite ale acestor preţuri de închidere va genera comisioane diferite plătite pe piaţa spot precum şi impozite pe profit diferite pe cele două pieţe.

Au românii bani pentru a investi la bursă?

Unul dintre cititorii articolului “De ce nu avem lichiditate pe piețele românești?” a ridicat o ridicat o intrebare foarte interesantă : ”Au românii bani pentru a investi la bursă?”. Răspunsul meu inițial și nefundamentat la momentul inițial este că românii nu duc lipsă de bani pentru a investi în piața de capital, ci plătesc tribut lipsei de cultură și educație investițională.

Totuși este necesar și ar fi de preferat să dăm și un răspuns fundamentat din punct de vedere economic. Această analiză o voi porni de la numărul de salariați pe care ii avea România la 30 septemberie 2001 și de la salariul mediu net. Având în vedere faptul că la acea dată se înregistrau aproximativ 4,2 milioane de salariați, ce au avut un câștig salariu mediu nominal net de 1457 lei[1] am putea porni analiza de la ipoteza că fiecare din aceștia ar putea economisi o suma de 50 de lei pe luna, ce ar putea fi investită în acțiuni cu scop investițional. Astfel un calcul simplu ne arată faptul că lunar ar putea fi plasate la Bursa de Valori București (BVB) lunar 210 milioane lei (aproximativ 50 de milioane de euro). E drept ca aș putea fi criticat ca această sumă este proiecția optimistă a viziunii mele despre ce ar putea genera educația în România anilor 2010 și din acest motiv propun să continuăm analiza presupunând că suma lunară investită este jumătate din calculul iniția, mai exact 25 milioane de euro. De aici calculul continuă în mod logic cu analiza valorii tranzactionate într-o zi la BVB. Aici observăm ca pe segmentul de acțiuni valoare medie zilnică a tranzacțiilor se situează undeva în jurul valorii de 9-10 milioane euro[2].

Tinând cont de cele de mai sus trebuie subliniat faptul ca o asemenea creștere a sumelor investite, vreau sa subliniez faptul ca aceste sume ar fi aduse în piață pe termen lung cu scop investițional și nu speculativ, ar genera o creștere a valorii medii zilnice tranzactționate de peste 30%. Acești bani ar putea fi cu ușurință folosiți de companii pentru dezvoltare, cercetare, inovare și proiecte ce ar genera o creștere a randamentelor companiilor și automat o creștere a interesului restului investitorilor autohtoni și străini. Acest mod de economisere ar genera de asemenea și o stabilitate pentru evoluțiile viitoare ale pieței de capital ce ar deveni mai puțin sensibilă la mișcările bruște și de multe ori iraționale ale speculatorilor. De asemenea persoanele care ar economisi aceasta suma pe toată perioada in care sunt anagajați ar ajunge la finalul vieții active să dețină un portofoliu care o dată lichidat ar genera o sumă ce ar putea să le rotunjească veniturile din pensii, sau dacă au posibilitatea ar putea sa beneficieze doar de pe urma dividendelor ce le-ar genera un portofoliu creat de lungul catorva zeci de ani.

În final putem confirma ca deși românii în general nu au bani sau cel puțin asta e tema generală toată media de la noi, puțină educația ar genera o creștere a segementului financiar și ar asigura poate fiecăruia dintre noi un viitor mai bun. 

Aceste lucuri mă fac să affirm cu tărie: ”Avem nevoie de EDUCAȚIE prima dată!”

---

[1] Sursa datelor: INSSE, buletin statistic lunar din septembrie 2011

[2] Sursa datelor: BVB

Cumpărăm acțiuni Petrom?

În ultimele zile se discută din ce in ce mai mult despre oferta statului de a vinde pachetul de peste 9% pe care il deține la Petrom. Prima dată am aflat un preț maxim la care pachetul va fi vândut, iar acum a fost anunțat un preț minim. Despre strategia asta ar fi multe de spus, dar până la urmă interesant este să aflăm dacă merită să cumpărăm acțiunile acestea și nu să judecăm strategia de marketing adoptată de Guvern împreună cu consorțiul format din banca rusă de investiţii Renaissance Capital, BT Securities, Romcapital şi EFG Securities. Despre strategie vom putea vorbi și o vom face atunci când oferta se va fi încheiat și vom putea analiza rezultatele obținute.
La ce preț cumpărăm acțiuni Petrom? Aceasta ar fi întrebarea interesantă în aceste zile, mai ales dacă privim în articolele din mass-media unde vedem diferite formule aplicate de Guvern pentru a calcula acest interval de 0,3708 lei/ acțiune și 0,46 lei/ acțiuni ce este zilnic prezentat și studiat. Pentru prima întrebare nu avem nevoie de nici o formulă ci doar de un simț al răspunderii și de o alegere rațională. În acest caz mă refer la faptul că orice agent economic rațional va dori să plătească cel mai bun preț pentru un produs disponibil, în acest moment, pe două piețe. Acțiunile Petrom, astăzi, sunt cotate la Bursa de Valori București (BVB) la un preț de 0,3860 lei/ acțiune și cu siguranța nici un investitor mic, ce nu este interesat de pachete foarte mari și care poate achiziționa cantitatea dorită direct din piață (la acest preț fiind chiar acum disponibile peste 10.000 de acțiuni), nu ar trebui ca la oferta publică să ofere un preț superior. Dacă cineva ar dori să beneficieze în vreun fel de această ofertă ar încerca cu siguranță să achiziționeze acțiunile cu un oarecare discount.
Tinând cont de cele de mai sus este posibil să apară întrebarea: De ce să ne mai intereseze oferta? Răspunsul este că ne interesează, atât ca simplii investitori care putem profita și încerca să cumpărăm acțiuni cu discount la o companie foarte profitabilă, cât și prin prisma fondurilor de investiții care astfel au posibilitatea de a investi la o companie stabilă a cărei evoluție din ultima perioadă a fost constant pozitivă.
La finalul acestei subscrieri vom putea analiza din nou situația, să vedem dacă acest principiu al raționalității mai funcționează în România, putând astfel să conturăm și profilul celor care au subscris prin această ofertă.
În concluzie aș dori să se înțeleagă foarte clar că susțin acțiunuile Petrom, chiar consider a fi o investiție cu potențial dar aș dori ca fiecare om ce va alege să își plaseze economille în aceste acțiuni să o facă prin metoda cea mai avantajoasă și anume aceea a prețului minim. De aceea recomand o subscriere la un preț sub prețul de azi al pieței, dar totuși superior, cu câteva procente, sumei impuse ca fiind minine. Dacă totuși nu se achiziționează acțiuni astfel este posibil să fie luate direct din piața, deoarece orice portofoliu ar trebui să includă acțiuni Petrom!

De ce nu avem lichiditate pe piețele românești?

Inițial, răspunsul meu vă va surprinde și, probabil, îl veți contesta. Cu toate acestea, vă rog, să citiți și motivația, înainte de a spune categoric că nu am dreptate.

Răspunsul stă în profilul oamenilor care vin la bursă. Marea lor majoritate sunt speculatori. Imi veți spune că fară ei nu există bursă. E adevărat, este nevoie de speculatori, dar în primul rând e nevoie de investitori și de persoane care să acționeze pe piețele de instrumente financiare derivate pentru a-și proteja portofoliile. Asta înseamnă că avem nevoie de oameni care să înteleagă în primul rând noțiunea de hedging și, apoi, și pe cea de arbitraj. Aceasta e soluția pentru a avea mai mulți bani, mai multe tranzacții la bursă.

De ce susțin aceste idei? Dintr-un motiv foarte simplu. Este binecunoscut faptul că piața de la Sibiu avea o evoluție spectaculoasă în perioada în care Bursa de Valori București (BVB) creștea constant. Dar oare s-a întrebat cineva de ce? Singurul lucru la care ”investitorii” se gândeau în acele momente era faptul că Bursa Monetar Financiară și de Mărfuri Sibiu (BMFMS) le dă posibilitatea de a tranzacționa 1000 de acțiuni cu 20% - 30% din banii pe care i-ar fi plătit pentru ele la BVB. Asta însemna pentru ei efectul de levier, câștig mai mare cu aceeași investiție. Corect, până la un punct de altfel, când piața nu mai este de partea ta. Atunci și pierderea e mai mare. De aceea, am văzut după 2008 mulți specialiști care au pus contractelor futures și opțiunilor eticheta de intrumente cu grad foarte mare de risc. E adevărat, dacă nu le cunoști ele sunt foarte riscante! Problema e să le studiezi, să vezi care este de fapt scopul lor fundamental. Acesta este acoperirea riscurilor!

Și totuși ce ar fi de făcut? Mingea de această dată este la casele de brokeraj. Ele trebuie să promoveze de acum încolo intrumentele financiare derivate, ca pe niște unelte de protecție (împotriva riscului de curs de schimb, împotriva riscului de variație a valorii portofoliului, etc), atrăgând astfel persoane ce își asumă cursul la un diferit moment, doar pentru a avea o protecție. În acest fel, interesul și creșterile de volume ar fi reale, și nu doar pur speculative.

Un alt element important pe care l-ar putea promova ar fi operațiunile de arbitraj. Astfel intermediarii ar putea oferi firmelor ce dispun de lichidități o alternativă la depozitele bancare. O alternativă cel puțin la fel de sigură, dar mai profitabilă.

Voi reveni cu o serie de articole în care voi explica modul de funcționare al acestor două tipuri de strategii.